obiceainic, -ă
Parte de vorbire: adj. (înv.)
Etimologie: (obiceai + -nic)
Etimologie: (obiceai + -nic)
1. care se referă la obicei; care aparține obiceiului.
2. consacrat prin datină; tradițional.
3. moral, deprins.
4. (var.) (înv.) obiceinic.